Nimeni să n-aibă despre sine
Nici o părere mai înaltă
Decât atât cât se cuvine
Și după cum le șade bine
Fraților strânși toți laolaltă

Nimeni nicicând să nu-și dorească
Mai mult decât are nevoie
Ci-n umilință să trăiască
Și pentru cer s-agonisească
Slujind cu drag de bunăvoie

Nimeni nicicând să nu vă-nșele
Cu vorbe-atent meșteșugite
Căci mulți din ei au gânduri rele
Și la activ păcate grele
Urmând patimi ne-ngăduite

Nimeni să nu vă amăgească
Cu promisiuni ispititoare
Căci Cel ce face să rodească
Pământul, și să înflorească
E Domnul vieții Sfânt și Mare

Și nimenea să nu gândească
Că tot ce face este bine,
De nu vrea eul să-și zdrobească
Și viața aici să și-o sfințească
Nu calcă pe cărări divine

Vegherea și înțelepciunea
Pacea, credința, chibzuința
Smerenia și rugăciunea
Blândețea, mila, compasiunea
Aceasta este pocăința